Frica de a-mi pierde umanitatea

Cand am acceptat provocarea celor de la Storia de a va povesti despre cea mai mare frica a mea va spun sincer ca m-am gandit serios la ce as putea sa va povestesc. Nu de alta dar sunt genul de persoana care „mananca” filme de groaza pe paine cum se spune. Nu mai spun cat de mult ador literatura de groaza. Asa ca mi-e destul de greu sa gasesc o frica care poate fi catalogata fobie in ceea ce ma priveste.

Apoi am realizat ca trebuie sa fiu sincera si sa admit faptul ca marea mea teama, este aceea de a-mi pierde umanitatea. Traim intr-o lume a vitezei cand tot ceea ce facem este pus parca sub cronometru. Nu mai avem timp sa fim umani. Nu mai avem timp sa ne oprim si sa dam o mana de ajutor cuiva in nevoie.

Mi-e frica de faptul ca imi voi pierde capacitatea de empatiza cu durerile si suferintele celor din jur. Ma uit in jurul meu si peste tot vad numai oameni ce privesc viata cu o doza mare de ironie.

Daca vedem o persoana cazuta pe strada, presupunem cel mai adesea ca sigur e bauta, un om al strazii, un boschetar. Nimeni nu se mai gandeste la povestea de viata a omului respectiv si la motivele care l-au impins spre un asemenea trai.

Sunt de acord ca cersetorului nu trebuie sa-i dai. Nu trebuie sa-i dai bani, dar prefer sa-i dau o paine sau ceva de mancare. Nu vreau sa fiu eu cea care-l judeca. Pe de alta parte daca ai avea de batut un cui sau de taiat un lemn, ai apela la un om al strazii? I-ai da de lucru ca sa poti sa-i dai o paine? Probabil ca nu pentru ca te-ai gandi ca cine stie ce ganduri necurate are. Poate iti analizeaza casa, curtea. Poate iti va sparge casa pe viitor.

Si nu, nu te judec. Asa suntem toti. Si de asta mi-e frica. De faptul ca la un moment dat, pur si simplu vom uita sa fim oameni….

#farateama  #invingefrica  #storiabooks

Predau provocarea mai departe Ancai pentru ca fiecare dintre noi are o teama de care nu se poate elibera….Care-i frica ta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Sari la bara de unelte